Jurnalul Selenei

Vreau sa stau, sa ma opresc din toata agitatia si sa fac o pauza de la viata. Vreau sa inot printre vise pana ajung acolo, in centrul sufletului meu, pe o campie verde unde este un covoras roz pal imprimat pe el un nufar mare. Ma asez pe el in pozitia lotus si meditez la toate clipele frumoase.. si caut printre mormintele trecutului, in crepusculul copilariei si in himera viitorului si vreau sa strig: " Iuhuuu, sunt cea mai norocoasa fata din lume!! " dar acest lucru este irealizabil. Sa fiu sincera, viata mea e de rahat ! Am avut doi frati mai mici, gemeni, Brian si Brad.. au murit. Un ticalos, psihopat, i-a vazut intr-o seara pe strada... a fost cel mai mare masacru inregistrat in toti anii. Tatal meu? Nici nu-l cunosc. De ce sa se complice sa ma vada? Sa trimita pensie alimentara? A fugit ! Mama e bolnava, are cancer. De asta, viata mea pe randurile unui caiet e numai alb si negru.

10-septembrie. (miercuri) - ma duc sa-mi iau rechizite, inca 5 zile pana la scoala; m-am intors cu 5 caiete si 2 pixuri. nu avem suficienti bani pentru mai mult

13-septembrie. (sambata) - au venit cativa musafiri, insa nu i-am putut servii cu nimic. mama nu a luat inca pensia de boala.. alea 5 milioane

15-septembrie. (luni) - prima zi de scoala. tocmai a sosit si Tiffany, bff-ul meu. a avut o vacanta de vara excelenta ( as vrea sa spun si eu acelasi lucru )

21-septembrie. (duminica) - mama e foarte bolnava. mi-am luat duminica de iesit in oras sa stau sa am grija de ea.

22-septembrie. (luni) - astazi, Max Taylor a avut o criza de epilepsie chiar langa mine. mi-a fost foarte frica asa ca am fugit. profesorii vazandu-ma, cred ca eu i-am provocat criza

25-septembrie. (joi) - nu stiu de ce, dar Tiff a venit la mine si mi-a spus ca nu mai vrea sa fim prietene. plang!

27-septembrie. (sambata) - am internat-o pe mama in spital. sunt singura acasa si nu stiu sa gatesc

30-septembrie. (marti) - Max Taylor a murit la spital. E numai vina mea !

04-octombrie. (vineri) - profesoara ne-a pus sa facem un proiect costisitor in weekend, dar nu am bani, mama a platit spitalizarea

07-octombrie. (luni) - primul meu 4. plang !

09-octombrie. (miercuri) - am facut-o ! l-am invitat pe Ryan Summers in oras. ramane pe sambata *DATE*

11-octombrie. (vineri) - inca o zi. ma duc la Becca, vara-mea, sa imprumut ceva de imbracat pentru maine

12-octombrie. (sambata) - THE BIG DAY ! astazi ma duc, e ziua cea mare. Ryan, asteapta-ma ! sosesc !

13-octombrie. (duminica) - dar cum? am asteptat 2 ore in fata cinematografului pentru ce? sa-l vad cum se duce la pizzerie cu Rene Pryde?! m-a lasat balta . plang!

15-octombrie. (marti) - azi nu avem scoala. mergem la inmormantarea lui Max. parintii lui au spus ca nu ma vor ierta niciodata

17-octombrie. (joi) - odata venita de la scoala, am gasit-o pe mama zacand pe podea. m-am speriat de moarte . am sunat la urgente

18-octombrie. (vineri) - mama a vorbit ceva cu doctorul, rugandu-l sa tina secretul departe de mine. m-am infuriat

20-octombrie. (duminica) - o vad pe mama impachetand. dupa 2 ore ma cheama sa-mi dea cateva lucruri bune si haine. huh?!

23-octombrie. (miercuri) - ma duc la mormantul fratilor mei.. sunt niste oameni. sapa o groapa langa ei. ma intreb, cine a murit ?!

25-octombrie. (vineri) - simt un mare gol in stomac. ceva nu e in regula . ma gandeam ca e ca pe vremuri. daca suntem certate eu si Tiff, o sun sa-mi vars amarul si ne impacam

26-octombrie. (sambata) - Tiff s-a mutat. California. plang !

28-octombrie. (luni) - ura ce bine! Ryan si Rene au fost numiti cel mai adorabil cuplu. CASA DE PIATRA, RATATILOR !

30-octombrie. (joi) - am cunoscut un baiat nou, Evan Drake. e foarte dragut. m-a chemat maine la el

31-octombrie. (vineri) - m-am dus la el. am fumat si am baut pentru prima oara in viata mea, apoi am spart gheata. stiam ca o sa se intample pe la 18-19.. dar se pare ca mi-am vandut virginitatea la 15 ani.

03-noiembrie. (luni) - acum sunt cu Evan. el ma intelege, ma face fericita.

06-noiembrie. (joi) - m-am integrat in gasca lui. toti ma inteleg si au povesti de viata mai triste ca ale mele.

08-noiembrie. (sambata) - am fugit de acasa, am renuntat la scoala si m-am dus cu el. il iubesc !

14-noiembrie. (vineri) - ciudat, dar niiingeeee  ! ma duc pe balcon si imi aprind o tigara

15-noiembrie. (sambata) - un junghi ma loveste in inima. mama ! ma duc s-o vad pe mama !

19-noiembrie. (miercuri) - cam tarziu, dar am ajuns acasa. mama nu e aici. nu conteaza ma duc la mormantul fratilor mei 

----- ce Dumnezeu? pe noul mormant vad numele mamei, asta trebuie sa fie o gluma.

20-noiembrie. (joi) - ma duc la portar sa vad ce inseamna aia.. gluma aia. dar el imi taie firul : " Haa? Dada, Sonia Williams a murit acum 2 saptamani. O cunosti?! "

----- ma duc la mormantul ei si plang. dar stai, mi-a venit o idee.

*one week later*

" Selena Williams

nascuta in 16. 03. 1995

decedata in 27. 11. 2010 "

Miroase a mami

    Păşesc uşor către uşă şi o deschid. Ce dramatic, sis e în cameră cu cea mai bună prietenă a ei şi bârfesc. Sis e sora mea, aşa îi spun eu. Numele ei este Cornelia. Întotdeauna a fost preferata lui tati, iar eu a lui ... mami. Da, mami.. mami numai e. Parcă o văd cum vine spre mine şi mă ia în braţe. Căile mele respiratorii sunt îmbibate în mirosul dulce de şampon cu aloe din părul ei blond. Avea părul lung, exact cum îl are sis. Ei bine, mie nu îmi place să am părul lung, eu sunt mai băieţoasă. Şi ce dacă am părul scurt? Şi ce dacă nu sunt mai feminină? Sunt tot eu, Amalia, sora mai mică a Corneliei şi mezina familiei, lumina ochilor lui tati şi albinuţa lui buni. 

 Înainte era altfel. Când mami era aici, era şi fericirea. Familia era mereu unită, întotdeauna unul pentru altul şi iubire .. foarte multă iubire. Doamne - Doamne a luat-o pe mami şi m-a lăsat singură. Acum eu şi sis nu mai vorbim, tati e ocupat cu serviciul şi buni e tristă.  

 Practic, ce rost mai am eu în viaţă? Închid uşa zgomotos, încât o aud pe sis cum mă ameninţă că dacă mai trântesc uşa voi dormi afară. Mă îndrept spre bucătărie şi îmi ung o felie de pâine cu marmeladă. Mmm, ce bună e! Mă duc afară şi încep să alerg fericită cu picioarele goale în iarbă. Alerg, alerg tot mai repede. Dintr-o dată inima mea începe să bată zgomotos iar eu numai alerg de plăcere, fug.. fug de teamă.  

 Zâmbetul meu s-a rătăcit undeva, lacrimile îmi inundă ochii. Numai văd pe unde merg. Tălpile mă ustură foarte tare, iar crengile copacilor mă rănesc. Îmi sângerează braţele şi încep să ţip. Fug cât de tare pot şi mă lovesc de o bancă. Tot acasă sunt? Unde am fugit şi când m-am întors? 

 Atunci mi-au venit în minte: " Scumpo, când eşti speriată şi nu poţi cere ajutorul nimănui, du-te în camera mea şi meditează.” Mami! Mami, unde eşti? Hai la mine, mami. Urc în grabă scările şi dau să intru în camera lui mami. Era închisă. Speriată mă uit în toate părţile, dar aud cum uşa s-ar fi deschis singură. Mă calmez şi intru. Aerul e rece şi vid. Camera e albă, imaculată, de la aşternuturi, la tapet şi covor. Peste tot numai alb. Mă aşez în pat şi strâng fosta cămaşă de noapte a lui mami. E aşa frig.. şi pustiu . 

       Un val de căldură înghite camera, o aşa căldură ca în deşert, dar totul e alb ca la Polul Nord şi simt umezeală ca la mare, iar mirosul.. crini! E miros de crini, crini albi. Cum se poate? Acum două secunde totul era şters. Ăsta e, e parfumul lui mami.. miroase a mami ! Strâng cămaşa tare în braţe şi simt cum mami vine şi mă îmbrăţişează. Adorm.. adorm cu mami lângă mine. 

Toamna mea cu irişi mov

     A reuşit să intre pe fereastră! Cât m-am rugat să rămână acolo, între copaci, dar nu a vrut să mă asculte. Urăsc soarele! Încet, încet, îmi ridic plapuma pufoasă de pe faţă şi îmi pun picioarele goale pe podea. Îmi lipseau papucii. O bătaie în uşă mă trezeşte la realitate: 
    - Domnişoară Christina, v-aţi trezit? 
    - Nu! îi răspund. Probabil, Matilda îşi va da seama că dorm şi va pleca. Întotdeauna este grijulie cu mine, uneori prea grijulie, dar ştie să-şi facă treaba. Este doica mea de când aveam cinci anişori. 
    - Haideţi, domnişoară Christina! Este o zi mare, madame Anastasia vrea să vă vază. Aţi primit un colet de la monsieur Vladimir. Madamei îi sună a clopoţei de nuntă. 

      Cum? Ce clopoţei? Normal, lui maman mereu îi sună a clopoţei de nuntă. Dar nu se cuvine ca un bărbat să facă daruri unei domnişoare necăsătorite, nu se cuvine! Ăsta e şantaj şi maman ştie. Nu voi permite asta. M-am ridicat repede din pat şi am deschis larg jaluzelele. Dintr-o dată camera mea s-a scufundat într-un ocean de lumină. Am închis aşa de tare ochii şi respiraţia mi s-a oprit. Am deschis geamul şi am tras halatul pe mine, am înşfăcat cheia de la odaie şi m-am îndreptat către uşă. 

    Scările-mi scârţâiau sub picioare, am văzut şi colţurile casei uşor mucegăite, iar podeaua şubredă te obliga să mergi în cel mai elegant mod posibil. Mă îndrept spre sufragerie şi o zăresc pe maman la o ceaşcă de cafea cu un domn. Ah, ce mi-aş fi dorit măcar să mă fi pieptănat.

    - Bună dimineaţa, maman, monsieur! Îmi cer scuze pentru ţinută, am venit în grabă când am auzit că am primit coletul de la Vl.. monsieur Vladimir. 
    - Intră, intră Christina! Ţi-l prezint pe George, fiul baronului de Joulli, care mi-a fost coleg la cursurile de echitaţie. George va sta la noi cinci zile. 

      George se ridică de la masă şi vine uşor spre mine. Avea părul negru, negru precum cărbunele, iar ochii albaştrii.. atât de albaştrii. Îmi ridică mâna şi mi-o sărută. Tot corpul meu era plin de fiori, inima îmi bătea puternic, iar genunchii îmi tremurau. Mi-a zâmbit sincer şi a şoptit un uşor "bonjour”. Am dat din cap răspunzându-i la salut şi m-am dat un pas înapoi. M-am uitat nerăbdătoare la maman, iar aceasta mi-a făcut semn din cap să mă duc la ea în cameră, acolo voi găsi coletul. 
    Am închis uşa cât de repede am putut şi m-am rezemat de ea, scurgându-mă uşor până gleznele mele simţeau firele de păr blonde. Ochii mei verzi erau plini de lacrimi, de emoţie, iar zâmbetul de pe buze nu înceta să dispară. M-am târât până la pat şi am deschis coletul. Vai, ce frumos! Un amărât de şirag cu perle. Patetic monsieur Vladimir, foarte patetic! Am luat o pernă şi am pus-o peste colier şi m-am dus în camera mea să mă schimb. 
    Razele soarelui azuriu, acel soare de apus.. dar nu orice apus, apus de toamnă, se joacă pe mâna mea, printre cele cinci inele dăruite de Vladimir. Este un tip încrezut, care crede că nicio femeie nu-i rezistă, iar văzându-mă pe mine o provocare, nu putea pierde ocazia să mă vrăjească. Părul lui castaniu şi ochii negrii nu impresionează pe nimeni acum. În timp ce merg pe aleea din spatele casei, simt un miros puternic de irişi. Mă întorc repede cu spatele, dar nu destul de repede pentru a vedea cum George mă studia cu un iris mov în mână. Se apropie de mine şi mi-l dăruieşte. Îi zâmbesc larg şi încă simt acel fior. Îmi oferă braţul lui şi ne plimbăm de-a lungul aleei. A început să povestească ceva, dar nu puteam fi atentă, mă pierdeam în ochii lui. Dintr-o dată se întoarce serios la mine şi îmi spune ceva, dar totul e în ceaţă şi pierd firul. Imaginea lui se întunecă uşor în faţa mea.

 

    O, nu! Nu din nou! La naiba cu soarele ăsta. Da ştiu, acum maman ar spune " Scumpa mea, dar nu se cuvine ca o domnişoară ca tine să vorbească aşa, vrei să rămâi nemăritată?”. Deschid ochii brusc şi îi fixez pe un anume punct de pe tavan. Am avut un vis ciudat, eram pe aleea din spatele casei cu George. Mi-a dăruit un iris mov şi totul era minunat, iar apoi .. nu-mi amintesc. Mă ridic în capul oaselor dar o imagine îmi captează atenţia. Un buchet mare de irişi era aşezat pe măsuţa de lângă balcon. M-am uitat mai bine, era şi o scrisoare. George! O deschid de îndată şi citesc cu voce tare: 

" Draga mea Christina, 
  A intervenit ceva urgent şi am fost nevoit să plec mai repede. Îmi pare rău că nu mi-am putut lua la revedere cum se cuvine, sper că acest buchet de irişi mă va scuza. Aşteaptă-mă! Mă voi întoarce.                    George.” 

     Am strâns scrisoarea la piept şi am luat buchetul în braţe. Miroseau divin. Am zâmbit larg şi mi-am dat seama că aceasta a fost toamna mea.. toamna mea cu irişi mov.